Ceaiul de la ora 5 – atunci si acum

Cu totii am auzit de “ceaiul de la ora 5”, unii dintre noi poate chiar pastreaza acest obicei, dar cum a intrat el in traditia britanica?

Acest obicei i se datoreaza ducesei de Bedford, Anna, care, din cauza ca i se facea foame in timpul dupa-amiezei (se pare ca programul nobilimii britanice din acea perioada era foarte solicitant), le cerea servitorilor sa-i aduca pe furis in camera o ceasca de ceai si niste gustari. Ulterior, ducesa a inceput sa-si invite si prietenii la Woburn Abbey pentru a servi impreuna aceasta gustare.

Dat fiind succesul pe care l-a avut acest obicei, ducesa a inceput sa-l popularizeze si atunci cand s-a intors la Londra, trimitand prietenilor ei invitatii la “un ceai si o plimbare”. In scurt timp, intreaga clasa nobila a Londrei a prins aceasta practica, iar membrii ei puteau fi observati in timpul dupa-amiezei band ceai si mancand sendvisuri. Ceaiul de la ora 5 putea fi servit chiar de la ora 4, inainte de traditionala plimbare prin Hyde Park.

Pentru ca ceaiul de la ora 5 devenise un moment atat de important pentru atat de multi oameni, o intreaga eticheta a fost dezvoltata in jurul lui. Astfel, iubitorii de ceai tineau ceasca avand degetul mic ridicat in aer pentru a evita sa verse continutul. Lingurita de ceai nu se lasa niciodata in ceasca, ci era pusa pe farfurie, in partea dreapta. Ceasca de ceai nu trebuia niciodata tinuta in mana atunci cand nu se bea ceai din ea, ci trebuia sa ramana pe farfurie.

Obiceiul a fost preluat in scurt timp si de clasele de mijloc si de jos. Pentru muncitorime, ceaiul de la ora 5 era un prilej foarte bun de a lua o pauza in timpul programului de lucru si de a petrece putin timp cu prietenii lor.

Dar momentul ceaiului de la ora 5 nu se rezuma doar la a servi o ceasca de ceai, fie el “ceai verde” , ceai alb sau “ceai negru” . Participantilor le erau servite diverse gustari, cum ar fi prajiturele, biscuiti, chiar si sendvisuri. “High tea” este denumirea unui “ceai de la ora 5” mai consistent, in timpul caruia se servesc specialitati pe baza de carne, paine, garnituri, desert si ceai. Se numea High Tea datorita faptului ca era servit pe niste mese mai inalte.

Locuitorii Micului Paris erau foarte la curent cu cele mai noi trend-uri europene, asa ca ceaiul de la ora 5 a devenit un obicei si pentru bucuresteni in perioada interbelica. A fost o perioada in care viata sociala a Bucurestiului a inflorit foarte mult, aparand o multime de restaurante si cafenele.

Acum, ceaiul de la ora 5 se serveste in majoritatea hotelurilor si restaurantelor din Marea Britanie si include un meniu complet. Este preferat mai mult de turisti, care vor sa traiasca experienta britanica in toate aspectele ei.

Desigur, nu e nevoie sa mergem in Londra pentru a savura ceaiul de la ora 5. Tot ce trebuie sa facem este sa ne alegem un ceai deosebit, care ne impresioneaza prin aroma si mirosul sau, sa ne invitam prietenii si sa stam la povesti despre ce-am mai facut si despre ce urmeaza sa facem.

Tie ce ceaiuri ti-ar placea sa savurezi la ora 5?