Ceai de lemongrass: ce e, cum se prepară și ce arată studiile

de Ioana · Publicat 30 noiembrie 2021 · Actualizat 21 octombrie 2026

Pe scurt: lemongrass (Cymbopogon citratus), în română iarbă de lămâie, e o iarbă tropicală cu gust de lămâie, dar fără să fie acrișor ca ea. Ceaiul de lemongrass nu are cofeină, deci îl poți bea și seara. Din planta uscată pui 2–2,5 g la 250 ml de apă de 100 °C, 8–10 minute. Studiile pe oameni sunt foarte puține și nu au găsit un efect clar; îl bei pentru gust, nu ca tratament.

Dacă ai mâncat vreodată o supă thailandeză tom yum, ai gustat deja lemongrass: aroma aceea de lămâie, dar mai rotundă și ușor ierboasă, vine din tulpinile lui. În ceai e la fel de prietenos. Hai să vedem ce e, cum îl prepari și ce se știe cu adevărat despre el.

Ce este lemongrass?

Lemongrass e o iarbă perenă din familia gramineelor (Poaceae), rudă îndepărtată cu grâul și porumbul, care crește în tufe înalte în zonele tropicale ale Asiei și se cultivă azi în toată lumea caldă. Se folosesc tulpinile și frunzele lungi, ca niște panglici.

Denumirea în română: iarbă de lămâie. Pe unele ambalaje apare și „lămâiță”, deși lămâița propriu-zisă (Aloysia citrodora) e altă plantă, un arbust cu frunze mici.
Nu e citronela: uleiul de citronela din lumânările și spray-urile împotriva țânțarilor vine din alte specii ale aceluiași gen (Cymbopogon nardus și C. winterianus).
Aroma vine mai ales din citral, același compus care dă mirosul cojii de lămâie.

În Brazilia, ceaiul de lemongrass e atât de obișnuit încât cercetătorii de acolo l-au testat pe voluntari încă din anii ’80.

Ce gust are ceaiul de lemongrass și are cofeină?

Are gust de lămâie, dar nu e acrișor, cu o notă ierboasă și ușor dulceagă; licoarea e galben-pai, aproape transparentă. Nu are cofeină: e o plantă, nu ceai din Camellia sinensis. Dacă îl amesteci cu ceai verde sau alb, cofeina vine din ceai (20–45 mg pe cană la verde, 15–40 mg la alb). Mai multe despre asta găsești în articolul despre diferența dintre teină și cofeină.

Cum prepari ceaiul de lemongrass: proaspăt, uscat sau rece

Regula de bază: apă clocotită și timp lung, pentru că aroma stă închisă în fibrele tari ale tulpinii.

Forma	Cantitate	Apă	Timp	Gust
Tulpină proaspătă	o tulpină (partea albă, 10–15 cm) la 250 ml	100 °C	8–10 minute	Cel mai viu, citric și ierbos
Uscat, vrac	2–2,5 g (o linguriță) la 250 ml	100 °C	8–10 minute	Mai blând, ușor fânos
În amestec cu ceai verde sau alb	2 g la 250 ml	70 °C	2–3 minute	Ceaiul domină, lemongrass-ul dă prospețimea
Rece (ice tea)	20–22 g la 500 ml, apoi peste 500 g de gheață	100 °C	6 minute	Răcoritor, bun vara

Din tulpina proaspătă:

Taie capătul tare de jos și frunzele uscate de sus; păstrează partea albă și verde-deschis.
Bate tulpina cu lama cuțitului sau cu sucitorul, ca să se crape fibrele, apoi taie-o în bucăți de 2–3 cm.
Toarnă 250 ml de apă clocotită peste ea, acoperă cana și lasă 8–10 minute.
Strecoară. Pentru gust mai puternic pune mai multă plantă, nu mai mult timp; lăsat 20 de minute, devine amărui.

Varianta rece: prepară-l la cald, dublu de concentrat, și toarnă-l direct peste gheață. Ceaiurile de plante și de fructe le opărim mereu cu apă clocotită, chiar dacă le bem reci: plantele uscate nu sunt sterilizate, iar apa de 100 °C e regula sigură. Mai multe idei de ceai rece găsești în povestea ceaiului rece.

Cu ce se combină lemongrass-ul?

Singur, lemongrass-ul uscat poate părea fad; în amestec își arată calitatea. Merge și cu ceai alb, măr sau măceșe, dar trei combinații ies cel mai bine:

Ghimbir: perechea clasică. Ghimbirul dă iuțeala și căldura, lemongrass-ul răcorește gustul. Pune o feliuță de ghimbir proaspăt (2–3 g) în cana cu lemongrass. Tot ce știm despre ghimbir am adunat în articolul despre ceaiul de ghimbir.
Mentă: 4–5 frunze de mentă proaspătă în ultimele 3 minute, mai ales pentru varianta rece. Despre mentă singură am scris în articolul despre ceaiul de mentă.
Ceai verde: lemongrass-ul acoperă ușoara notă vegetală a ceaiului verde. Atenție la temperatură: amestecul se prepară ca un ceai verde, la 70 °C și 2–3 minute, altfel verdele devine amar.

Ce arată studiile pe oameni despre ceaiul de lemongrass?

Foarte puțin, și asta e partea cinstită a poveștii. Majoritatea efectelor pe care le citești pe internet (antibacterian, antioxidant, antiinflamator) vin din studii în eprubetă sau pe animale, adesea cu uleiul esențial sau cu extracte concentrate, nu cu ceaiul din cană. O recenzie din 2011 a strâns aceste studii și a ajuns la aceeași concluzie: multe rezultate de laborator, puține la oameni (Shah și colab., Journal of Advanced Pharmaceutical Technology & Research, 2011).

Studiul cel mai citat pe oameni care chiar au băut ceaiul vine din Brazilia: voluntari sănătoși au primit ceai de lemongrass o dată sau zilnic, timp de două săptămâni. Analizele nu au arătat niciun efect toxic, dar nici vreun efect asupra somnului sau anxietății față de placebo (Leite și colab., Journal of Ethnopharmacology, 1986). Pe scurt: o băutură bună, nu un calmant.

Nu avem studii pe oameni care să arate că ceaiul de lemongrass ajută la slăbit, scade colesterolul sau te ferește de răceală. Dacă îl bei seara, îți face bine pentru că e cald și nu are cofeină, nu pentru că ar fi un somnifer. Pentru alte ceaiuri fără teină de băut înainte de culcare, citește articolul despre ce ceai poți bea seara.

Cine trebuie să fie atent la ceaiul de lemongrass?

Una-două căni pe zi nu au ridicat probleme la oameni sănătoși. Prudență în trei situații:

Sarcina și alăptarea: nu există studii de siguranță. O cană ocazională dintr-un amestec e altceva decât un litru pe zi, dar dacă vrei să-l bei des, întreabă medicul.
Alergii: citralul din lemongrass e pe lista substanțelor parfumante alergene pe care UE le cere declarate pe cosmetice (Regulamentul (CE) nr. 1223/2009). Dacă ai reacționat la produse cu aromă de lămâie sau ai dermatită de contact la parfumuri, începe cu o cană slabă.
Uleiul esențial nu e ceai: e mult mai concentrat; nu se bea și nu se pune nediluat pe piele.

Ce ceai cu lemongrass alegi din gama noastră

Mauna Loa: lemongrass-ul e primul ingredient, alături de măceșe, hibiscus alb și rodie. E cel mai aproape de un ceai de lemongrass simplu, fără teină, bun și seara.
Ayurvedic Lemon & Ginger: perechea ghimbir și lemongrass, cu lămâie. Iute și citric, fără teină; ghimbirul e aproape 80 % din amestec și se simte.
Pomegranate: ceai verde Sencha cu rodie și lemongrass, pentru combinația cu ceai verde. Se prepară la 70 °C.
Geisha’s Smile: ceai alb Shou Mei cu măr, lemongrass și coajă de portocală, delicat și citric. Iese bine și rece.
Ice Tea Fruit Cool Summer: fructe cu mango, lemongrass și mentă, gândit pentru ceai rece, fără teină și fără hibiscus.
Măr și Lămâiță: măr cu iarbă de lămâie, dulce și rotund, fără teină. Bun pentru copii și pentru cine nu vrea gust acrișor.

Întrebări frecvente

Ce este lemongrass în română?

Lemongrass se traduce prin iarbă de lămâie. Denumirea botanică e Cymbopogon citratus, o iarbă tropicală din familia gramineelor. Pe unele ambalaje apare și ca lămâiță, deși lămâița propriu-zisă e altă plantă.

Ceaiul de lemongrass are cofeină?

Nu. Lemongrass-ul e o plantă, nu ceai propriu-zis, deci nu are teină. Cofeina apare doar dacă e amestecat cu ceai verde, alb sau negru.

Ce contraindicații are ceaiul de lemongrass?

Pentru un adult sănătos, una-două căni pe zi nu au ridicat probleme în studii. Dacă ești însărcinată sau alăptezi, dacă ai alergie la parfumuri cu citral sau o boală cronică pentru care iei tratament, întreabă medicul înainte să-l bei zilnic. Uleiul esențial de lemongrass nu se bea.

Pot bea ceai de lemongrass seara?

Da, pentru că nu are cofeină. Nu există însă dovezi că te ajută să adormi; e doar o băutură caldă, fără teină, potrivită pentru seară.

Ajută ceaiul de lemongrass la slăbit?

Nu avem studii pe oameni care să arate asta. Ce poți spune sigur e că o cană neîndulcită are practic zero calorii, deci poate ține locul unei băuturi dulci.

Citește și

Articolul are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă ești însărcinată, alăptezi sau iei medicamente, întreabă medicul.

Surse

Leite J.R. și colab. Pharmacology of lemongrass (Cymbopogon citratus Stapf). III. Assessment of eventual toxic, hypnotic and anxiolytic effects on humans. Journal of Ethnopharmacology, 1986.
Shah G. și colab. Scientific basis for the therapeutic use of Cymbopogon species: a review. Journal of Advanced Pharmaceutical Technology & Research, 2011.
Uniunea Europeană. Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 privind produsele cosmetice, anexa III (substanțele parfumante alergene, inclusiv citralul), 2009.