Istoria ceaiului pe scurt: de la Shennong la plicul de ceai

Pe scurt: ceaiul vine din sud-vestul Chinei, unde planta Camellia sinensis crește sălbatică. Legenda spune că l-a descoperit împăratul Shennong; cea mai veche dovadă sigură e ceaiul găsit într-un mormânt imperial chinezesc de acum peste 2.100 de ani. De acolo a ajuns în Japonia, apoi, în secolul XVII, în Europa, iar în secolul XIX britanicii l-au plantat în India.

Când îți faci un ceai la birou, dintr-un plic, bei capătul unei povești de câteva mii de ani. Mai jos, doar ce se știe sigur; unde e legendă, spunem.

• Cea mai veche dovadă: frunze de ceai în mormântul împăratului Jing din dinastia Han, mort în 141 î.Hr.
• Prima carte despre ceai: Cha Jing, scrisă de Lu Yu în secolul al VIII-lea.
• În Europa: pe la 1610, cu corăbiile olandeze.
• Plicul de ceai: începutul secolului XX, în Statele Unite.

Cine a inventat ceaiul?

Nimeni nu știe; povestea cunoscută e o legendă. Tradiția chineză spune că pe la 2737 î.Hr. împăratul Shennong, „Divinul Agricultor”, fierbea apă când câteva frunze au căzut în vasul lui, iar apa s-a colorat și mirosea frumos. Shennong e un personaj mitic, deci data e simbolică.

Într-o altă legendă, călugărul Bodhidharma adoarme în meditație, își taie pleoapele de supărare, iar din ele crește primul arbust de ceai. Faptele sunt mai modeste: arheologii au găsit ceai în mormântul împăratului Jing din dinastia Han, lângă Xi’an, îngropat în 141 î.Hr. (Lu și colab., Scientific Reports, 2016).

Cronologia ceaiului: ce s-a întâmplat și când

Epoca	Ce s-a întâmplat
Legendă, „2737 î.Hr.”	Frunzele cad în apa împăratului Shennong. Dată tradițională, fără dovezi.
Dinastia Han (206 î.Hr.–220 d.Hr.)	Ceai în mormântul împăratului Jing (141 î.Hr.), cea mai veche dovadă sigură.
Dinastia Tang (618–907)	Lu Yu scrie Cha Jing („Clasicul ceaiului”). Ceaiul se presa în turte, se măcina și se fierbea.
Dinastia Song (960–1279)	Ceaiul pudră, bătut cu telul în bol. Din el vine matcha.
Japonia, 1191	Călugărul Eisai aduce din China semințe și ceaiul pudră zen.
Dinastia Ming (1368–1644)	În 1391 împăratul Hongwu înlocuiește turtele cu frunza vrac, infuzată în ceainic.
Europa, pe la 1610	Compania olandeză a Indiilor de Est aduce ceai la Amsterdam.
Anglia, 1662	Catherine de Braganza, soția lui Carol al II-lea, face ceaiul la modă la curte.
India, secolul XIX	Planta sălbatică, găsită în Assam (anii 1820); plantații în Assam, apoi în Darjeeling (anii 1840).
Începutul secolului XX	Primele plicuri de ceai, în SUA; ice tea devine cunoscut la St. Louis, în 1904.
Azi	Cea mai băută băutură după apă; China e primul producător, India al doilea. Din 2019, 21 mai e Ziua Internațională a Ceaiului (ONU).

Ce a schimbat Lu Yu în istoria ceaiului?

A scris prima carte despre ceai și a făcut din băutul lui o artă cu reguli. În Cha Jing, Lu Yu descrie planta, uneltele, apa (cea de izvor e cea mai bună, spune el) și fazele fierberii, după mărimea bulelor. Am povestit cum a ajuns ceaiul să se bea atât de diferit de la o țară la alta în articolul despre tradițiile ceaiului în lume.

Ce legătură are ceaiul Song cu matcha?

Matcha e urmașul direct al ceaiului bătut din dinastia Song. Chinezii măcinau frunza fin și o bateau cu apă fierbinte într-un bol, până la spumă. Eisai a dus obiceiul în Japonia, unde s-a păstrat și a devenit centrul ceremoniei ceaiului; în China a dispărut odată cu ceaiul vrac. Cum se face și cum se bea matcha azi găsești în ghidul nostru despre ce este matcha și cum se prepară.

Cum a ajuns ceaiul în Europa?

Pe mare, cu olandezii, pe la 1610; de la Amsterdam a ajuns în Franța, Germania și Anglia, scump și băut de cei bogați. În Anglia a devenit modă după 1662, când Catherine de Braganza, prințesa portugheză căsătorită cu Carol al II-lea, și-a adus obiceiul de acasă. Aproape două secole mai târziu, ducesa de Bedford a inventat pauza de după-amiază, pe care o povestim în articolul despre ceaiul de la ora 5.

Drumul se vede și în limbă: unde ceaiul a ajuns pe mare i se spune „tea”, „thé” sau „Tee”, unde a ajuns pe uscat, cu caravanele, „cha” sau „chai”. Româna a luat „ceai” din rusă, deci din ramura de pe uscat.

De ce au plantat britanicii ceai în India?

Ca să nu mai depindă de China. În anii 1820, planta a fost găsită sălbatică în Assam, în nord-estul Indiei: o varietate cu frunză mare, care dă un ceai negru puternic. În anii 1840 s-au pus primele plante în Darjeeling, la poalele Himalayei, mai ales din varietatea chinezească, unele trimise din China de botanistul Robert Fortune. Rezultatul e un ceai cu totul diferit, descris în articolul despre ceaiul Darjeeling.

Când a apărut plicul de ceai?

La începutul secolului XX, în Statele Unite, dar inventatorul e mai puțin sigur decât se spune. Povestea răspândită e a negustorului Thomas Sullivan din New York, care pe la 1908 ar fi trimis mostre în săculeți de mătase, puși de clienți direct în apă; există însă și brevete mai vechi, așa că plicul a apărut mai degrabă treptat. Ce e în el și de ce se infuzează repede am explicat în 7 lucruri interesante despre ceaiul negru. Tot în acei ani, ceaiul rece a devenit popular în America; povestea lui e în articolul despre istoria ice tea.

Cum guști istoria ceaiului acasă

1. Ceaiul vrac, ca în dinastia Ming: 2 g de ceai verde Gunpowder la 250 ml de apă de 70–80 °C, 2–3 minute.
2. Ceaiul bătut, ca în dinastia Song: 1–2 g de matcha cu 70 ml de apă de 75–80 °C, bătute cu telul până face spumă.
3. Ceaiul negru, ca la englezi: 2 g la 250 ml de apă de 95–100 °C, 3–4 minute (Darjeeling: 90–95 °C, 2–3 minute).
4. Plicul: un plic piramidă de 3 g la o cană de 300 ml de apă clocotită, 3–4 minute.

Ce ceai alegi din gama noastră

• Ceai verde Gunpowder: ceai verde chinezesc, cu frunza rulată în bile mici, fără arome; ceai vrac simplu, ca după reforma Ming.
• Ceai negru Keemun: ceai negru clasic chinezesc, cu infuzie roșiatică și aromă blândă; pune-l lângă unul indian și simți diferența.
• Matcha Hisui: în plicuri de 1,5 g, gata dozate; cel mai ușor mod de a încerca ceaiul bătut.
• Ceai negru Assam OP: ceai negru indian, puternic, din regiunea unde britanicii au găsit planta sălbatică.
• Ceai negru Darjeeling FTGFOP: cultivat doar în districtul Darjeeling, din Bengalul de Vest; ceaiul indian fin, la polul opus față de Assam.
• Earl Grey, 10 plicuri piramidă: ultimul capitol al poveștii, ceaiul negru englezesc într-un plic de 3 g pentru o cană mare.

Întrebări frecvente

Unde a apărut ceaiul?

În sud-vestul Chinei, unde planta de ceai crește sălbatică, în zona spre Myanmar și India. Cea mai veche dovadă sigură că oamenii beau ceai vine tot din China: un mormânt imperial din dinastia Han, din 141 î.Hr.

Cine a descoperit ceaiul?

Nu se știe. Legenda chineză îl numește pe împăratul Shennong, în 2737 î.Hr., dar el e un personaj mitic. Prima persoană reală legată de ceai prin scris e Lu Yu, care a scris „Cha Jing” în secolul al VIII-lea.

Când a ajuns ceaiul în Europa?

La începutul secolului XVII, pe la 1610, adus de Compania olandeză a Indiilor de Est. În Anglia a devenit modă după 1662, odată cu regina Catherine de Braganza.

Citește și

• Povestea ceșcuței de ceai
• Ceainicul de fontă (tetsubin)
• Cum facem o degustare de ceai

Surse

• Lu Yu. Cha Jing („Clasicul ceaiului”), China, secolul al VIII-lea.
• Lu H. și colab. Earliest tea as evidence for one branch of the Silk Road across the Tibetan Plateau. Scientific Reports, 2016.
• Mair V.H., Hoh E. The True History of Tea. Thames & Hudson, 2009.
• FAO, Intergovernmental Group on Tea. Rapoartele despre producția și piața mondială a ceaiului.
• Adunarea Generală a ONU. Rezoluția privind Ziua Internațională a Ceaiului (21 mai), 2019.